PITICII PROGRAMATORI

Funcţia random şi procedura randomize 1) Să se simuleze aruncarea unui zar de n ori afişându-se valoarea feţei şi să se afişeze de câte ori a apărut valoarea 6. 2) Se aruncă 2 zaruri până la obţinerea unei duble. Să se afişeze suma punctelor. 3) Se extrag n bile dintr-o urnă, notate de la 1 la 20. Valoarea bilei va fi generată de calculator. Să se afişeze cea mai mare valoare extrasă. 4) Dintr-o urnă cu bile albe şi negre se extrage pe rând câte o bilă, de n ori. Afişaţi câte bile albe şi câte negre au fost extrase. 5) Să se facă un test de înmulţire cu două numere cuprinse între 0 şi 10, generate de calculator, care să cuprindă cel mult 5 încercări.

Algoritmi de însumare, contorizare, determinare a min şi max 1) Se citesc pe rând 4 numere întregi. Să se numere câte dintre ele au restul 7 la împărţirea cu 13. Să se afişeze aceste numere şi produsul celorlalte numere. Exemplu: Date de intrare 20 15 30 46 Date de ieşire Numere: 20 46 Total: 2 Produs: 450. 2) Se citesc pe rând temperaturile medii ale fiecărei luni a unui an, ca numere întregi. Să se afişeze cu două zecimale media anuală a temperaturilor pozitive şi a celor negative. Exemplu: Date de intrare -5 -3 1 8 12 17 20 21 18 10 6 -2 Date de ieşire medie_poz=13.66 medie_neg=-3.33. 3) Se citesc numere naturale strict pozitive până la întâlnirea numărului 0. Să se numere câte dintre ele sunt pare, presupunând că cel puţin primul element este nenul. Exemplu: Date de intrare 4 3 6 5 7 7 0 Date de ieşire 2 numere pare. 4) Se introduc datele de naştere a n copii, sub forma an, număr lună, zi. Să se afişeze câţi copii sunt născuţi pe 1 iunie şi câţi co...

Utilizarea instrucţiunilor de ciclare pentru repetarea unor acţiuni 1) Se dau numerele a şi n. Să se afişeze numărul a urmat de n zerouri. Exemplu : Date de intrare a=34 n=5 Date de ieşire 3400000. 2) Se dau un număr n şi un număr prim k. Să se specifice la ce putere apare k în descompunerea în factori primi a numărului n. Exemplu : Date de intrare n=12 k=2 Date de ieşire 2. 3) Să se afişeze descompunerea unui număr dat în factori primi. Exemplu : Date de intrare 12 Date de ieşire 12 = 2^2 3^1. 4) Un copac creşte zilnic cu 0.75 cm. La plantare avea 1 m. Să se afişeze după câte zile ajunge la înălţimea de 12 m. La ce înălţime ajunge după o lună (30 zile)? 5) Pentru a o elibera pe Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos trebuie să parcurgă x km. El merge zilnic a km, dar Zâna-cea-Rea îl duce în fiecare noapte cu b km înapoi, b 6) A fost odată un balaur cu 6 capete. Într-o zi Făt Frumos s-a supărat şi i-a tăiat un cap. Peste noapte i-au crescut alte 6 capete la loc. A doua zi Făt Frumo...

1. Se citesc două valori întregi a şi b. Să se tipărească valoarea cea mai mică. 2. Se citesc două valori întregi a şi b. Să se interschimbe conţinutul lor folosind o variabilă auxiliară (temporară). 3. Se citesc două valori întregi a şi b. Să se interschimbe conţinutul lor fără a folosi o variabilă auxiliară (temporară). 4. Se citesc două valori întregi a şi b. Tipăriţi media lor aritmetică. 5. Se citeşte un număr întreg format din exact 3 cifre. Tipăriţi suma cifrelor sale. 6. Se citesc trei numere reale. Tipăriţi suma dintre cele trei numere, produsul celui de al doilea cu cel de al treilea precum şi suma dintre primul şi al treilea număr.

Conform modelului „cutiei negre” un algoritm, din punctul de vedere al utilizatorului, reprezintă o entitate cu care acesta interacţionează, furnizându-i date de intrare şi primind rezultatele în urma efectuării prelucrărilor de către algoritm. Utilizatorul nu cunoaşte şi nici nu este interesat să cunoască conţinutul „cutiei”. Tot ceea ce doreşte utilizatorul este ca rezultatele pe care le obţine să fie corecte. Evident, din punctul de vedere al programatorului, conţinutul „cutiei” este esenţial. Un programator începător, va încerca să introducă în cutie operaţiile pe care le consideră el necesare, fără a analiza problema. Analiza problemei, presupune descrierea algoritmului de rezolvare într-un limbaj de descriere. Acest limbaj de descriere poate fi propriu programatorului (fiecare dintre noi îşi poate concepe propriul limbaj de descriere) însă trebuie să fie implementate descrieri pentru următoarele operaţii fundamentale: a) Operaţii de intrare/ieşire (introducere date/afişare rezult...

Sunt: 1. identificarea datelor de intrare şi de ieşire; 2. elaborarea algoritmului de rezolvare a problemei; 3. transpunerea algoritmului într-un limbaj de programare; 4. testarea programului şi corectarea acestuia până când acesta „funcţionează” corect.

ALGORITMUL Noţiunea de algoritm este o noţiune de bază pentru programarea calculatoarelor. Etimologia cuvântului “algoritm” în sine este destul de interesantă. În Evul Mediu, unii foloseau abacul pentru calcul iar alţii calculau cu algorismul. Istoricii matematici au găsit că originea cuvântului algorism vine de la numele unui arab, faimos autor de manual, Abu Ja’far Mohammed Ibn Mûsâ al Khowârizmî (825 en) – literar “Tatăl lui Ja’far Mohammed fiul lui Moses, localnic din Khowârizmî” (Khowârizmî este astăzi un mic oraş rusesc numit Khiva). Prin 1950, cuvântul algoritm a fost frecvent asociat cu “Algoritmul lui Euclid”, un proces de găsire a celui mai mare divizor comun a două numere, care apare în Elementele lui Euclid (cartea VII, propoziţiile I şi II) şi care poate fi redat astfel: Algoritmul lui Euclid Fiind daţi doi întregi pozitivi m şi n, să se găsească cel mai mare divizor comun, adică cel mai mare întreg pozitiv la care se împart m şi n. 1. [Găsirea restului] Se împarte m cu n...

ALGORITMUL Noţiunea de algoritm este o noţiune de bază pentru programarea calculatoarelor. Etimologia cuvântului “algoritm” în sine este destul de interesantă. În Evul Mediu, unii foloseau abacul pentru calcul iar alţii calculau cu algorismul. Istoricii matematici au găsit că originea cuvântului algorism vine de la numele unui arab, faimos autor de manual, Abu Ja’far Mohammed Ibn Mûsâ al Khowârizmî (825 en) – literar “Tatăl lui Ja’far Mohammed fiul lui Moses, localnic din Khowârizmî” (Khowârizmî este astăzi un mic oraş rusesc numit Khiva). Prin 1950, cuvântul algoritm a fost frecvent asociat cu “Algoritmul lui Euclid”, un proces de găsire a celui mai mare divizor comun a două numere, care apare în Elementele lui Euclid (cartea VII, propoziţiile I şi II) şi care poate fi redat astfel: Algoritmul lui Euclid Fiind daţi doi întregi pozitivi m şi n, să se găsească cel mai mare divizor comun, adică cel mai mare întreg pozitiv la care se împart m şi n. 1. [Găsirea restului] Se împar...