Modelul "cutiei negre"

Conform modelului „cutiei negre” un algoritm, din punctul de vedere al utilizatorului, reprezintă o entitate cu care acesta interacţionează, furnizându-i date de intrare şi primind rezultatele în urma efectuării prelucrărilor de către algoritm. Utilizatorul nu cunoaşte şi nici nu este interesat să cunoască conţinutul „cutiei”. Tot ceea ce doreşte utilizatorul este ca rezultatele pe care le obţine să fie corecte.
Evident, din punctul de vedere al programatorului, conţinutul „cutiei” este esenţial. Un programator începător, va încerca să introducă în cutie operaţiile pe care le consideră el necesare, fără a analiza problema. Analiza problemei, presupune descrierea algoritmului de rezolvare într-un limbaj de descriere. Acest limbaj de descriere poate fi propriu programatorului (fiecare dintre noi îşi poate concepe propriul limbaj de descriere) însă trebuie să fie implementate descrieri pentru următoarele operaţii fundamentale:
a) Operaţii de intrare/ieşire (introducere date/afişare rezultate);
b) Operaţii de atribuire a valorilor şi de efectuare a calculelor;
c) Algoritmul trebuie să poată lua decizii de ramificare pe baza calculelor intermediare efectuate;
d) Dacă este necesar trebuie să putem relua o anumită secvenţă de operaţii.
Aceste patru categorii de operaţii reprezintă „cărămizile” pentru construirea „cutiei”.
Recomandăm totuşi învăţarea unui limbaj de descriere standardizat deoarece are ca avantaj posibilitatea comunicării cu alţi programatori cărora li s-ar putea cere sprijinul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deplasarea elementelor unui vector

Alt set de probleme

Obiecte cu care lucreaza algoritmii