PITICII PROGRAMATORI

În cele ce urmează vom prezenta două modalităţi simple de descriere a algoritmilor: 1) schema logică (modalitate grafică de descriere); 2) limbaj de tip pseudocod(modalitate textuală de descriere). Schema logică este o modalitate de descriere grafică a algoritmilor. Regulile de calcul sunt descrise prin blocuri (figuri geometrice) iar ordinea de aplicare este indicată prin săgeţi. Reguli care trebuie respectate atunci când se construieşte o schemă logică: a) se folosesc numai simbolurile standard enumerate mai sus; b) fluxul operaţiilor descrise prin schema logică trebuie să pornească din partea de sus a paginii şi să continue în partea de jos şi de la stânga la dreapta paginii; c) simbolurile terminale au un punct de intrare (cele de STOP) sau un punct de ieşire (cele de START) iar simbolurile de acţiune sau de comunicare au un punct de intrare şi unul de ieşire; d) simbolurile de decizie au un punct de intrare şi două sau trei puncte de ieşire în funcţie de rezultatul deciziei:  DA

Conform modelului „cutiei negre” un algoritm, din punctul de vedere al utilizatorului, reprezintă o entitate cu care acesta interacţionează, furnizându-i date de intrare şi primind rezultatele în urma efectuării prelucrărilor de către algoritm. Utilizatorul nu cunoaşte şi nici nu este interesat să cunoască conţinutul „cutiei”. Tot ceea ce doreşte utilizatorul este ca rezultatele pe care le obţine să fie corecte. Evident, din punctul de vedere al programatorului, conţinutul „cutiei” este esenţial. Un programator începător, va încerca să introducă în cutie operaţiile pe care le consideră el necesare, fără a analiza problema. Analiza problemei, presupune descrierea algoritmului de rezolvare într-un limbaj de descriere. Acest limbaj de descriere poate fi propriu programatorului (fiecare dintre noi îşi poate concepe propriul limbaj de descriere) însă trebuie să fie implementate descrieri pentru următoarele operaţii fundamentale: a) Operaţii de intrare/ieşire (introducere date/afişare rezult

Pentru descrierea unui algoritm se foloseşte un „limbaj de descriere” în care fiecare propoziţie precizează o anumită regulă de calcul. În funcţie de modul de descriere, putem grupa limbajele de descriere în două mari categorii: 1. Limbaje de descriere grafice – operaţiile sunt descrise prin simboluri grafice iar succesiunea lor se descrie prin săgeţi – în această categorie intră Schemele logice; 2. Limbaje de descriere textuale – în care descrierea se face folosind un set de propoziţii simple, cu o exprimare relativ apropiată de limbajul natural, standardizate ca formă – în această categorie intră toate limbajele de tip Pseudocod.

Fiecare propoziţie care face parte din descrierea unui algoritm este de fapt o comandă care trebuie executată de „cineva”. Comanda specifică o operaţie (acţiune) care se aplică datelor algoritmului determinând modificarea acestora. În ansamblu deci, algoritmul specifică posibilele succesiuni de transformări ale datelor, care conduc la aflarea rezultatelor. În consecinţă, caracteristicile unui algoritm sunt: • GENERALITATE: algoritmul trebuie să rezolve o clasă de probleme de acelaşi tip; • FINITUDINE: algoritmul trebuie să se termine pentru orice date de intrare; • UNICITATE: pentru aceleaşi date de intrare trebuie să se obţină aceleaşi date de ieşire în urma parcurgerii aceluiaşi algoritm.

Sunt: 1. identificarea datelor de intrare şi de ieşire; 2. elaborarea algoritmului de rezolvare a problemei; 3. transpunerea algoritmului într-un limbaj de programare; 4. testarea programului şi corectarea acestuia până când acesta „funcţionează” corect.

ALGORITMUL Noţiunea de algoritm este o noţiune de bază pentru programarea calculatoarelor. Etimologia cuvântului “algoritm” în sine este destul de interesantă. În Evul Mediu, unii foloseau abacul pentru calcul iar alţii calculau cu algorismul. Istoricii matematici au găsit că originea cuvântului algorism vine de la numele unui arab, faimos autor de manual, Abu Ja’far Mohammed Ibn Mûsâ al Khowârizmî (825 en) – literar “Tatăl lui Ja’far Mohammed fiul lui Moses, localnic din Khowârizmî” (Khowârizmî este astăzi un mic oraş rusesc numit Khiva). Prin 1950, cuvântul algoritm a fost frecvent asociat cu “Algoritmul lui Euclid”, un proces de găsire a celui mai mare divizor comun a două numere, care apare în Elementele lui Euclid (cartea VII, propoziţiile I şi II) şi care poate fi redat astfel: Algoritmul lui Euclid Fiind daţi doi întregi pozitivi m şi n, să se găsească cel mai mare divizor comun, adică cel mai mare întreg pozitiv la care se împart m şi n. 1. [Găsirea restului] Se împarte m cu n

ALGORITMUL Noţiunea de algoritm este o noţiune de bază pentru programarea calculatoarelor. Etimologia cuvântului “algoritm” în sine este destul de interesantă. În Evul Mediu, unii foloseau abacul pentru calcul iar alţii calculau cu algorismul. Istoricii matematici au găsit că originea cuvântului algorism vine de la numele unui arab, faimos autor de manual, Abu Ja’far Mohammed Ibn Mûsâ al Khowârizmî (825 en) – literar “Tatăl lui Ja’far Mohammed fiul lui Moses, localnic din Khowârizmî” (Khowârizmî este astăzi un mic oraş rusesc numit Khiva). Prin 1950, cuvântul algoritm a fost frecvent asociat cu “Algoritmul lui Euclid”, un proces de găsire a celui mai mare divizor comun a două numere, care apare în Elementele lui Euclid (cartea VII, propoziţiile I şi II) şi care poate fi redat astfel: Algoritmul lui Euclid Fiind daţi doi întregi pozitivi m şi n, să se găsească cel mai mare divizor comun, adică cel mai mare întreg pozitiv la care se împart m şi n. 1. [Găsirea restului] Se împar

Blogul de fata a fost creat pentru a ajuta micii programatori sa intre in tainele programarii Pascal. De ce programare Pascal si nu altceva? Pentru ca ne adresam in primul rand copiilor mici din clasele primare sau gimnaziale pentru care Pascalul este cel mai usor de implementat. Pe acest blog vor fi postate probleme simple pentru incepatori si cateva sfaturi teoretice care sa-i ajute pe cei dornici de a invata Pascal sa se descurce cat mai bine.