Obiecte cu care lucreaza algoritmii
OBIECTE CU CARE LUCREAZĂ ALGORITMII, OPERAŢII PERMISE:
Algoritmii lucrează cu: date şi variabile.
Algoritmii preiau datele de intrare asupra cărora acţionează pentru a obţine date de ieşire (rezultate).
Datele se caracterizează prin tipul lor, valoarea pe care o conţin (corespunzătoare tipului) şi modul în care se tratează aceasta valoare (variabilă sau constantă).
Datele pot fi: întregi, reale, logice, şir de caractere. Datele întregi şi reale poartă numele de date numerice.
Datele reale sunt numere zecimale. Mulţimea numerelor reale este o reuniune între mulţimea numerelor raţionale şi mulţimea numerelor iraţionale. Deoarece calculatoarele nu pot reţine numere iraţionale, în informatică, printr-o dată reală înţelegem o valoare cu un număr finit de zecimale.
Datele logice au două tipuri de valori: TRUE(adevărat) şi FALSE (fals).
Datele de tip şir de caractere sunt reprezentate prin şiruri de caractere cuprinse între apostrofuri.
Constantele sunt date care nu-şi modifică valoarea pe parcursul aplicării algoritmului. Ele se caracterizează prin faptul că sunt utilizate în algoritmi, fără a fi citite sau obţinute din calcule.
Variabilele îşi modifică valoarea pe parcursul execuţiei programului şi sunt reprezentate de tripletul: nume – numele de identificare al variabilei, domeniu – mulţimea tuturor valorilor posibile ale variabilei şi valoare – valoarea concretă a variabilei la un moment dat.
O variabilă poate reţine date numai de un anumit tip.
Tipul variabilelor:
• Variabile de tip întreg – integer;
• Variabile de tip real – real;
• Variabile de tip logic – boolean;
• Variabile de tip şir de caractere – string.
Expresii – se folosesc în scopul efectuării calculelor.
O expresie este alcătuită din unul sau mai mulţi operanzi legaţi între ei prin operatori. Operanzii pot fi constante sau variabile. În timpul execuţiei, expresiile sunt evaluate, adică se calculează un anumit rezultat.
Operanzii reprezintă valorile care intră în calcul. Ei pot fi: o variabilă sau o constantă.
Operatorii desemnează operaţiile care se execută pentru a ajunge la rezultat. Ei pot fi împărţiţi în trei mari categorii:
1. Aritmetici;
2. Relaţionali;
3. Logici.
1. Operatorii aritmetici pot fi:
• Unari (+ şi -) – acţionează asupra unui singur operand;
• Binari (+, -, *, /, div, mod) – acţionează asupra a doi operanzi.
2. Operatorii relaţionali (>, >=, <, <=, =) – sunt binari (acţionează asupra a doi operanzi). Operanzii pot fi variabile sau constante de orice tip învăţat. Rezultatul aplicării unui operator relaţional este întotdeauna o valoare logică.
3. Operatorii logici (NOT=negare, AND=şi, OR=sau, XOR=sau exclusiv). NOT – operator de tip unar. Restul operatorilor logici sunt binari. Operanzii pot fi de tip logic, întreg sau real.
NOT
TRUE FALSE
FALSE TRUE
- negaţia logică a argumentului (operaţie logică unară)
AND TRUE FALSE
TRUE TRUE FALSE
FALSE FALSE FALSE
- produce TRUE numai dacă ambii operanzi au valoarea TRUE
OR TRUE FALSE
TRUE TRUE TRUE
FALSE TRUE FALSE
- produce TRUE dacă cel puţin unul dintre cei doi operanzi are valoarea TRUE
XOR TRUE FALSE
TRUE FALSE TRUE
FALSE TRUE FALSE
- produce TRUE numai dacă cei doi operanzi diferă între ei
Ordinea priorităţilor operatorilor este:
Grupa 1 (operatori unari) – prioritate maximă NOT, +(operator unar), -(operator unar)
Grupa 2 (operatori multiplicativi) AND, *, /, DIV, MOD
Grupa 3 (operatori aditivi) OR, XOR, +, -
Grupa 4 (operatori relaţionali) – prioritate minimă <, <=, >, >=,=
Evaluarea expresiilor – ideea de bază este următoarea: se parcurge expresia de la stânga la dreapta şi se identifică prima paranteză deschisă ‘(‘. Se parcurge în continuare expresia căutând să identificăm închiderea ei ‘)’. Dacă până la sfârşit nu găsim paranteza de închidere expresia are eroare de sintaxă. În caz că întâlnim din nou paranteza ‘(‘ se consideră că aceasta este prima paranteză deschisă întâlnită. În cazul în care am identificat paranteza de închidere’)’, evaluăm expresia cuprinsă între ele (aceasta se mai numeşte şi subexpresie). După evaluare, valoarea găsită se înlocuieşte în expresie, renunţând la parantezele între care era cuprinsă. Procedeul se reia până când expresia nu mai conţine paranteze.
Tipul expresiilor – tipul rezultatului stabileşte tipul expresiei.
Tipurile expresiilor sunt determinate de tipurile operanzilor şi de operatorii aplicaţi în cadrul expresiei. Astfel, ele pot fi: întregi, reale, logice şi şir de caractere.
Algoritmii lucrează cu: date şi variabile.
Algoritmii preiau datele de intrare asupra cărora acţionează pentru a obţine date de ieşire (rezultate).
Datele se caracterizează prin tipul lor, valoarea pe care o conţin (corespunzătoare tipului) şi modul în care se tratează aceasta valoare (variabilă sau constantă).
Datele pot fi: întregi, reale, logice, şir de caractere. Datele întregi şi reale poartă numele de date numerice.
Datele reale sunt numere zecimale. Mulţimea numerelor reale este o reuniune între mulţimea numerelor raţionale şi mulţimea numerelor iraţionale. Deoarece calculatoarele nu pot reţine numere iraţionale, în informatică, printr-o dată reală înţelegem o valoare cu un număr finit de zecimale.
Datele logice au două tipuri de valori: TRUE(adevărat) şi FALSE (fals).
Datele de tip şir de caractere sunt reprezentate prin şiruri de caractere cuprinse între apostrofuri.
Constantele sunt date care nu-şi modifică valoarea pe parcursul aplicării algoritmului. Ele se caracterizează prin faptul că sunt utilizate în algoritmi, fără a fi citite sau obţinute din calcule.
Variabilele îşi modifică valoarea pe parcursul execuţiei programului şi sunt reprezentate de tripletul: nume – numele de identificare al variabilei, domeniu – mulţimea tuturor valorilor posibile ale variabilei şi valoare – valoarea concretă a variabilei la un moment dat.
O variabilă poate reţine date numai de un anumit tip.
Tipul variabilelor:
• Variabile de tip întreg – integer;
• Variabile de tip real – real;
• Variabile de tip logic – boolean;
• Variabile de tip şir de caractere – string.
Expresii – se folosesc în scopul efectuării calculelor.
O expresie este alcătuită din unul sau mai mulţi operanzi legaţi între ei prin operatori. Operanzii pot fi constante sau variabile. În timpul execuţiei, expresiile sunt evaluate, adică se calculează un anumit rezultat.
Operanzii reprezintă valorile care intră în calcul. Ei pot fi: o variabilă sau o constantă.
Operatorii desemnează operaţiile care se execută pentru a ajunge la rezultat. Ei pot fi împărţiţi în trei mari categorii:
1. Aritmetici;
2. Relaţionali;
3. Logici.
1. Operatorii aritmetici pot fi:
• Unari (+ şi -) – acţionează asupra unui singur operand;
• Binari (+, -, *, /, div, mod) – acţionează asupra a doi operanzi.
2. Operatorii relaţionali (>, >=, <, <=, =) – sunt binari (acţionează asupra a doi operanzi). Operanzii pot fi variabile sau constante de orice tip învăţat. Rezultatul aplicării unui operator relaţional este întotdeauna o valoare logică.
3. Operatorii logici (NOT=negare, AND=şi, OR=sau, XOR=sau exclusiv). NOT – operator de tip unar. Restul operatorilor logici sunt binari. Operanzii pot fi de tip logic, întreg sau real.
NOT
TRUE FALSE
FALSE TRUE
- negaţia logică a argumentului (operaţie logică unară)
AND TRUE FALSE
TRUE TRUE FALSE
FALSE FALSE FALSE
- produce TRUE numai dacă ambii operanzi au valoarea TRUE
OR TRUE FALSE
TRUE TRUE TRUE
FALSE TRUE FALSE
- produce TRUE dacă cel puţin unul dintre cei doi operanzi are valoarea TRUE
XOR TRUE FALSE
TRUE FALSE TRUE
FALSE TRUE FALSE
- produce TRUE numai dacă cei doi operanzi diferă între ei
Ordinea priorităţilor operatorilor este:
Grupa 1 (operatori unari) – prioritate maximă NOT, +(operator unar), -(operator unar)
Grupa 2 (operatori multiplicativi) AND, *, /, DIV, MOD
Grupa 3 (operatori aditivi) OR, XOR, +, -
Grupa 4 (operatori relaţionali) – prioritate minimă <, <=, >, >=,=
Evaluarea expresiilor – ideea de bază este următoarea: se parcurge expresia de la stânga la dreapta şi se identifică prima paranteză deschisă ‘(‘. Se parcurge în continuare expresia căutând să identificăm închiderea ei ‘)’. Dacă până la sfârşit nu găsim paranteza de închidere expresia are eroare de sintaxă. În caz că întâlnim din nou paranteza ‘(‘ se consideră că aceasta este prima paranteză deschisă întâlnită. În cazul în care am identificat paranteza de închidere’)’, evaluăm expresia cuprinsă între ele (aceasta se mai numeşte şi subexpresie). După evaluare, valoarea găsită se înlocuieşte în expresie, renunţând la parantezele între care era cuprinsă. Procedeul se reia până când expresia nu mai conţine paranteze.
Tipul expresiilor – tipul rezultatului stabileşte tipul expresiei.
Tipurile expresiilor sunt determinate de tipurile operanzilor şi de operatorii aplicaţi în cadrul expresiei. Astfel, ele pot fi: întregi, reale, logice şi şir de caractere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu